De Paşte …

Diseară toată lumea merge la Biserică. Se adună toţi cu mic cu mare să se închine la icoane. Sunt toţi smeriţi după ce-au muncit atâta şi şi-au băgat şi şi-au scos pe toate părţile că na ştii cum e când munceşti, sigur te mai enervează câte ceva îţi mai bagi un picior mai frigi un Dumnezeu. Dar acum totul e bine toţi sunt fericiţi după ce au fost la cumpărăturile necesare de ziceai că e câmp de bătălie prin supermarketuri. Toată lumea e calmă, fericită, se simt împliniţi şi abia aşteaptă slujba. Slujbă la care începe alt circ, se împing babele înăuntru să fie mai aproape de preot că ele n-aud, că afară e frig, că e târziu şi sunt golani pe stradă etc. Când se dă lumină alt chin. Că nu vor unii să ia lumină de la alţii. Vor direct de la lumânarea preotului că aia e lumina originală, aprinsă cu o brichetă în spate. Eh dar toată lumea se simte mai bună şi mai împlinită de Paşte. Normal că se simt împliniţi, că după slujbă se îndreaptă toţi repejor spre căşi că îi aşteaptă haleala la care au trudit atâta doamnele. Că aşa-i românu’ de Crăciun şi Paşte tre’ să se îndoape de ajunge prin spitale că bagă prea mult deodată. Mai ales bietele băbuţe care ţin tot postul ăla chinuitor, smerite şi cu multă credinţă în suflet. Şi când le vezi cum ajung acasă şi se îndoapă ai impresia că ai nimerit în mijlocul cinei leilor. Urâtă scenă, prefer să nu-mi mai aduc aminte. Tocmai mi-am dat seama că unele lucruri chiar te marchează pe viaţă. Revenind la sărbători, mă întreabă bunică-mea ieri când am fost pe la ea: “Mămicuţă, dar pe la Biserică ai  trecut şi tu zilele astea să-ţi faci o cruce, să pupi o icoană?” Eu la Biserică n-am fost demult şi nici nu am vreun gând să mă duc prea curând. Şi dacă Dumnezeu e aşa de omniprezent de ce trebuie să mergi la Biserică să te rogi?  Apoi de pupat icoane chiar nu mai am nici un gând. Păi le pupă atâţia oameni. Şi aici sunt două genuri de pupători de icoane. Sunt ăia care le pupă scurt şi merg mai departe şi sunt ăia care stau le dau un sărut de ăla pătimaş de ţi se întoarce stomacul când îi vezi. Eh în cazul ăsta mă scuzaţi dar cred că mă lipsesc de obiceiurile noastre dragi. O să fac ce-am făcut în fiecare an. Ieşit în oraş şi luat lumină de pe la careva în drum spre casă să nu zică mama că a luat lumânare degeaba. Paşte fericit!