Amendă?

Astăzi mi-am cumpărat bilet la autobuz. Îmi expirase abonamentu’. Şi m-am urcat în autobuz, m-am luat la discuţii cu Mădă şi am uitat să pontez biletul. Cu o staţie înainte să coborâm mă trezesc cu controlorul că vrea să vadă biletul. Eh asta e. Coborâm cu el şi îi dau buletinu’ şi se apucă de scris. Aţi observat vreodată ce importanţă îşi dau ei când îţi iau datele? Şi începe să-mi explice cum stă treabă. Că dacă am 300 de mii (vechi ăfcors) să plătesc pe loc? Dacă nu îmi trimit ei amenda acasă care poate fi între 1 şi 8 milioane. Normal că n-aveam 300 la mine şi dacă aveam uite nu-i dădeam. Bun, la un moment dat, am întors capul şi am văzut un băiat cu alţi 2 controlori, îi dădeau şi lui “amendă” şi am început să râd că mi se părea o scenă destul de amuzantă cum curgeau “amenzile” la ore fixe şi cum am mai spus mie dacă-mi vine să râd atunci eu râd că nu mă pot abţine. Şi s-a răţoit domn’ controlor la mine: “Ţi se pare amuzant domnişoară? Râzi tu râzi dar eu n-am mai văzut oameni care să râdă când iau amenzi.” Mi-a dat buletinul, mi-a urat o zi bună în continuare, eu la fel şi am plecat. Acum întrebări fireşti:

1. Cum vine treaba asta că dacă dai 300 de mii pe loc nu-ţi mai dau ei amendă? Da’ ce e ca la Teleshoping? Sună în primele 10 minute şi primeşti 50% reducere sau cum?

2. Pe ce criterii îmi trimite amenda? Adică între 1 şi 8 milioane. Păi cum primesc 3 sau 4 sau 5 milioane? Şi de ce 3 spre exemplu şi nu 4?

3. Cum îmi trimite el amenda dacă eu n-am semnat nici un proces verbal? Mi-a luat datele din buletin. Dar deja astea sunt uşor de luat de la oricine. Ce dovadă are el că eu chiar am fost azi acolo?

4. Şi asta este foarte importantă: nu are voie omu’ să râdă pe stradă? Sau nu ai voie să râzi când primeşti o amendă? Eu sunt veselă de felul meu. Ce vină am? Vă ofticaţi că nu reuşiţi să mă deprimaţi sau cum? Ce era să fac? Să mă apuc de bocit să-l rog din tot sufletul să nu-mi ia datele că e vinerea mare şi de astea? Neah, n-aveţi noroc.

După tot incidentul ăsta, la şcoală m-am trezit cu un găinaţ pe mână. Atunci am zis că e clar o zi proastă. Dar când am ajuns acasă venise deja “iepuraşul” cu un calculici nou deci nu a fost deloc o zi proastă.