La teatru

Ieri am fost să o vedem pe Ada Milea. Prima oară când am văzut-o live. Şi ne aşezăm, na agitaţie, până să înceapă spectacolul că deh omu’ e învăţat ca în autobuz să se aşeze unde vede loc liber nu unde scrie pe bilet. Dar asta e, la tăţi ni-i greu. I-am evacuat pe ăia de pe scăunele noastre. Lângă mine o doamnă linştită, toate bune şi frumoase până vine “chiriaşul” scaunului şi o roagă frumos pe doamnă să-şi caute alt loc. Urâtă treabă că nenea ăla miroase tare a transpiraţie da’ într-adevăr era la costum n-ai ce-i reproşa. Şi am văzut eu aşa cu coada ochiului că se tot uita la mine şi la un moment dat mă întorc să văd unde naiba se tot uită aşa insistent. Şi îl văd că era cu ochii adânc băgaţi în decolteul meu. Tuşesc şi eu cu înţeles, realizează că l-am văzut şi întoarce brusc capul. Nu zic nimic. Nu trec câteva secunde că stimabilului iar îi fug ochii. Mă uit şi eu insistent la el să văd cât mai are de gând să se uite. Cum şi-a dat iar seama că l-am văzut iar întoarce capul şi roşu tot la faţă. Şi îi spun lu’ Mădă ceva de genu’ : “Dacă îl mai prind pe cretinul ăsta că se mai holbează odată cred că îi frec una peste ochi de se trezeşte în Timbuktu“. Cred că m-a auzit şi el că nici nu s-a mai uitat în direcţia mea toată seara. Pe urmă altă fază comică a fost când după o oră de la începerea spectacolului Ada a plecat de pe scenă şi unii au crezut că e gata treaba. Băiatul din spatele meu deja îşi luase geaca şi fugise spre uşă să evite înghesuiala. Şi am mai văzut vreo câţiva care se pregăteau de plecare. Drăguţ moment. Pot să spun că toată lumea s-a simţit foarte bine din ce-am observat şi toţi au ieşit foarte bine dispuşi şi totuşi cu o urmă de regret că s-a terminat. Aaa şi n-am făcut nici o poză n-am filmat nimic pentru că eram prea absorbită de Ada. Dar vă las cu un clip din alt spectacol.