Ţară de cacao

Uite mă bucur că am dormit toată ziua. Pentru că nu am fost cu autobuzul astăzi. Tocmai mi-a povestit Mădă cum au încercat s-o facă azi la buzunare în autobuz. Autobuzul în care ar fi trebuit să fiu şi eu. Şi uite întrebare. Ce poţi să faci când te trezeşti cu 3 ţigănci în juru’ tău şi una are mâna până la cot în buzunarul tău? Asta într-o ţară unde nimeni nu aude, nimeni nu vede şi nimeni nu vorbeşte? Ba mă scuzaţi mai ai norocul să se bage vreo băbuţă şi te-ai scos. Şi ziceam acum ce-ar fi să se aplice pedepsele aşa fără iartă-l că e om, hai să-l băgăm la puşcărie. Puşcăria nu mai vindecă pe nimeni acum. Ba chiar vagabonzii se chinuie iarna să intre. Mai fură din vreun magazin şi au cazare pe iarnă. Da’ bine că vine summitul şi împodobim ţara să fie frumoasă de parcă ar veni Crăciunul. Bine că s-au cumpărat nu ştiu câte maşini luxoase şi aveau de gând să închirieze bude de 6000 de euro una pentru o săptămână să se poate căca demnitarii în lux, că în rest totul e perfect.