Foamea

Astăzi am aflat că e cam adevărat că pe stomacul gol nu mai gândeşti prea bine. Era vreo 14 după şcoală. Eram cu Mădă şi ne era cam foame. Şi totuşi aveam bani exact de 2 sucuri la Paris. Mâncăm sau mergem la Paris? După nu prea multe minute de gândire am horărât. Paris! Că doar ce naiba dă faliment baru’ dacă nu bem noi un suc zilnic acolo. Un suc ţine de foame cam 5 minute. Bun mergem la Paris. Terminăm sucul cam repede aşa că hai să ne plimbăm prin parc, merg şi eu pe la bibliotecă între timp să las nişte cărţi. Am fi mers direct acasă dar mai avea Mădă un curs şi am zis că stau cu ea. Ne întâlnim cu un prieten. El ne dă ciocolată. Din nou o decizie foarte proastă. Ciocolata nu face bine pe stomacul gol dar na era ciocolată şi n-ai ce discuta cu chocohoolics. Pe la 16 o conving pe Mădă să nu se mai ducă la şcoală să mergem acasă. Luăm autobuzul şi cu o staţie înainte să cobor mă gândesc eu ce-ar fi să ne plimbăm că nu am chef de mers acasă. Şi comode din fire ce-am hotărât noi prin plimbare. Nu coborâm din autobuz mergem până la capăt şi ne întoarcem. Roadtrip cu autobuzul. Mai ascultăm nişte aberaţii politice ceva cu ocazia asta mai râdem puţin. Din nou o decizie proastă. Pe drum normal că iar ni s-a făcut foame. Şi am trecut frumos pe lângă multe restaurante, fast food’uri, Mc’Donalds, Fornetti, gogoşi etc. Deja nu prea mai auzeam nimic în jurul nostru în schimb aveam nişte feţe de căţei de ăia care vin la tine pe stradă cu nişte ochi mari şi parcă cer mâncare. Şi totuşi cu stomacul lipit de spate am reuşit să facem haz de necaz. Melodia “Thunder” de la AC/DC deja era înlocuită de varianta lu’ Totolici “Hunger”. În concluzie m-am lămurit că foamea te împinge la idei stupide şi mie cel mai des îmi vin idei de astea “geniale” când mi-e foame.