Suntem invadaţi

Nu vă speriaţi că nu vin extratereştrii … încă. Suntem invadaţi de copiii vorbitori de romgleză. Pentru cei care nu ştiţi romgleza este o amestecătură de engleză cu română. Urâtă limbă. Nu mă deranjează cum vorbeşte fiecare, cât timp n-o face pe lângă mine. Astăzi în Paris (băruleţu’ la ordinea zilei sau “biroul” cum îmi place să-l alint) erau vreo 3 copii de ăştia vorbitori de romgleză. Şi mie îmi place engleza dar până una alta trăiesc în România. Bun. Am tăcut, am râs puţin de tâmpeniile care le ieşeau pe gură. La un moment dat începe să mă zgârie pe undeva pe bucăţica aia de creier pe care o folosesc (DA! folosesc şi aşa ceva) că aceşti vorbitori au foarte des proasta impresie că engleza lor este perfectă. Aşa credeam şi eu la 15 ani a lor după vreo 2 beri. Da’ acum am crescut, engleza mea e mai bună dar sunt conştientă că nu e perfectă. Bine şi în ziua de azi după câteva pahare am impresia că ştiu franceză. Dar nu prea… Revenind, am început să aud rahaturi gen “little midget”.Mă copii midget înseamnă pitic. Nu ştiam că şi piticii sunt mai înalţi, mai scunzi, mai “mici”. Şi de ce mă deranjează? Lasă că sunt mici, au timp să înveţe, toţi am scos bâlbe la vârsta noastră şi-o să scoatem până murim, dar mai sunt două baruri care îmi plac în tot oraşul ăsta care devine din ce în ce mai populat de “fiţe”. E Subway, sau era că nici pe acolo nu prea mai pierd vremea, şi mai e Paris Cafe care e cam ultima alternativă la o pauză între cursuri. Mă duc acolo să ascult o muzică bună (asta când nu e prea multă lume că de obicei bagă house şi hip hoape dacă se adună lumea) să mai fac o temă, să stau la o discuţie, un suc … deci relaxare. Şi nimic nu mă irită mai tare decât copiii ăştia cu fiţe. Eh poate pensionarii din autobuz dar asta e altă poveste. În romgleza lor am auzit înjurături numai în engleză. Mă de ce să tot zici “fuck” sau “shit”? Dacă îţi vine să înjuri spune pe româneşte în “pizda mă-sii”. Ţi se pare că fuck sună mai cizelat? Că nu înţeleg restu’ că îs proşti dacă zici fuck? Treaba care i-a pus capac dar totuşi m-a făcut puţin să-mi descreţesc fruntea a fost momentul în care au început să-şi compare tăieturile. A cui e mai adâncă, a cui e mai lungă etc. Repet: se fac pe lung şi cât mai apăsat. Că nu văd sensul să te tai dacă n-ai de gând să te duci … Ori faci treaba până la capăt ori n-o mai faci. Nu te chinui şi mutila degeaba. Şi astăzi a ieşit pe gura mea o treabă care înainte o consideram comunistă: “Ia uite mă la ei , stau cu berea în bot la 15 ani la ora 14.” Na eu la 15 ani mai după ora 17 eram cu berea în faţă. Azi mai degrabă mă găsiţi la un suc. Fac acuşica 20 de anişori şi singurul viciu care nu l-am prins e ăla cu cafeaua. Mai aveam puţin să-i zic barmaniţei să le ceară buletinele să-i dea afară. Nu de al dracu’. Aveam nevoie de linişte. Mi-era somn. Şi când se adună romglezii e ca şi cum ai asista la o discuţie între peruşi (gălăgioase păsări). Neapărat vreau un bar când mă fac mare. Să-mi pot rezerva dreptul de a-mi selecta clientela.