The Emo Kid

Chiar nu mai vroiam sa deschid subiectul ca dupa ce discuti prea mult despre un subiect, ajungi sa te plictiseasca sau chiar sa te enerveze. Dar poporul vrea mai multe . Asa ca hai o data si pentru (sper) ultima oara.

Pentru cei care nu stiti ce e un emo kid intrati pe http://www.emo-kids.ro/ si aflati si voi cam cum se descriu acestia. Emo se considera acele persoane care au avut o deceptie in viata peste care nu au mai putut sa treaca gen au fost parasiti de iubit/a, sau datorita simplului fapt ca “filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel” sau a unor versuri “ce deprima”. Eh si acesti emo kids au tendinta sa urasca, sa se simta inferiori fata de altii ( foarte bine), sa fie duri cu ei insisi, toate acestea culminand, uneori, cu tentative de sinucidere. Normal ca doar tentative ca sunt prea sensibili sa o duca pana la capat. Tentative de gen taiatul venelor ( am auzit ca metoda asta ar fi cea mai populara ). In primul rand dragi copii emo venele se taie pe lung nu pe lat si in al 2-lea rand macar apasati putin, nu? Daca tot te apuci sa faci o treaba fa-o ca lumea si termina ce-ai inceput. Gata cu sfaturile astea ca ma trezesc cu parinti la usa ca invat copiii la prostii.

” O alta definitie spune ca emo kid-u` e o mixtura intre un goth kid, un rock kid si un punk kid.” Mda au luat machiajul goth negru negru negru si hainele rock, s-au inspirat putin din frezele punk si a iesit emo kid’u. ” Acest gen de muzica a creat o subcultura…”–> mai trebuie sa zic ceva ? Au zis ei tot cu subcultura.

Eu n-am nimic cu felul nimanui de a fi. Fiecare om are dreptul sa-si aleaga stilul. Da’ astia parca’s trasi la xerox nu alta. Si deci copilul emo e ala de-l vezi trist pe strada, care prefera sa fie singur si lasat in pace cand il apasa greutatile vietii cum ar fi un 7 la mate, si o pata de cafea pe tricoul cu Tokyo Bordel, si insigna scapata in W.C. Dar ati vazut vreodata o gasca de emo? Nu, nu e un banc. Exista si asa ceva si rad cu gura pana la urechi cand se intalnesc prin vreun bar, si normal se deprima imediat la prima melodie mai lenta, de suflet si mai stiu eu cum.

Alta chestie, felul de a se imbraca. Inainte imi placeau si mie adidasii de gen skate, si sa’mi fac parul in culori traznite si chiar si fetele alea de masa de le poarta toti acu la gat imi plac, dar nu o sa port asa ceva. Sa merg pe strada si sa vad din 2 in 2 minute cate una imbracata ca mine sau tunsa si vopsita ca mine!? No thanks. Imi prefer hainele simple cu care nu ies in evidenta si nu arat ca altcineva.

Si toti acestia care se considera emo, cel putin ce am vazut prin Romania, au aparut subtil si neobservati vreo cativa si in 2 saptamani erau impanzite strazile. Au venit cu valul emo, cum spuneam, copiind stilul “cul” al copiilor din afara. Dar macar am observat ca aia pe la o varsta se opresc, le trece nebuneala, se maturizeaza si lasa prostiile la o parte. Eh cum la noi curentul emo a aparut mai greu sunt si oameni de vreo 20 si ceva de ani care se considera emo si poarta haine negre cu stelute si cranii roz. Deci de la o varsta devii penibil asa ca aveti grija pana pe la ce varsta va considerati emo copii.

Cel mai tare si mai tare ma enerveaza ca toti se considera niste deprimati. Pentru probleme de astea adolescentine prin care a trecut oricine. Cunosc oameni care chiar au trecut prin ceva din care nu si-au mai revenit si intr’adevar sunt deprimati dar nu umbla pe strada incarcati de insigne si nu-si pun poze pe hai faiv cu ketchup si o lama pe mana.

O sa ma opresc aici ca iar incepe sa ma plictiseasca subiectul. Sper ca va ajunge ca eu de ei nu mai vreau sa scriu.

P.S. just for fun intrati aici sa vedeti o zi obisnuita din viata unui emo : http://www.onlinesport.ro/forum/showthread.php?t=207463